Galben

•11/07/2017 • Leave a Comment

Aerul plăcut de vară se strecoară sub pielea ei albă şi neatinsă de soare. E mult prea multă lumină peste oraşul acoperit de gîndurile negre împrăşitiate de sufletele rătăcite.

Totul e catifelat în jurul ei şi simte că se afundă în calmul nespus al mării care îşi sparge valurile la mal.

Advertisements

Incontrolabil

•09/07/2017 • Leave a Comment

Cerul mîngîie luna cu profunzimea gîndurilor. Întregul Univers pulsează sub greutatea imaterialului ancorat în concret. Negrul se transformă în lumină, iar privirile aruncate pe furiş sînt combustibilul pentru o următoare introspecție.

E apăsătoare liniştea cuvintelor rostite cu toată forța.

E clad de rece în jur.

Sens unic

•08/07/2017 • Leave a Comment

Se țineau de mînă. Ea aici şi el acolo. Pe două străzi diferite, în ani diferiți, dar amîndoi în acelaşi timp.

Se priveau în ochi şi comunicau fără să vorbească.

O irealitate atît de reală, de profundă şi de dureroasă.

Zîmbeşte cu sufletul

•26/04/2017 • Leave a Comment

Nu mai privi în jos, priveşte spre înaltul cerului.

Alege să te ţii de mînă cu fericirea, nu o alunga departe de tine. E posibil să nu se mai întoarcă vreodată.

Investeşte parte din timpul tău activităţilor care îţi plac, oferă din timpul tău persoanelor pe care le iubeşti, pentru că vei primi dobîndă de 100%.

Nu căuta mereu scuze pentru ceea ce nu poţi face. Vrei sau nu vrei? Aceasta e întrebarea.

Învaţă să preţuieşti ceea ce ai, preţuieşte oamenii din jurul tău şi oferă mereu bine.

Zîmbeşte cu sufletul astăzi! Nu lăsa pe mîine…

 

 

La ceas de… noapte

•23/04/2017 • Leave a Comment

Doar lumina lumînării mai dansează acum prin casă. E o linişte apăsătoare, dar ea tot mai are nevoie de o cană cu… linişte.

Ar sorbi uşor şi ar savura fiecare înghițitură. Acum ar şti să aprecieze mai mult fiecare moment şi să-l trăiască în profunzime.

Se uită la cana goală de pe masă. Vrea să zîmbească…

Se stinge lumînarea.

Miraj

•28/11/2016 • Leave a Comment

Te privesc în oglindă. Aș vrea să te ating, dar ești atît de departe, deși te văd, te aud, îți simt respirația. Ești acolo și mă privești. Cu ochii tăi mari și strălucitori spargi barierele inimii. Ea începe să se încălzească, să bată mai tare, să tremure de emoție. Sîngele este pompat cu putere prin tot corpul. Clipesc. Ai dispărut, dar totuși…

Te privesc în oglindă.

Cuvintele

•27/11/2016 • Leave a Comment

Credea în viață, în minunea existenței umane, în ziua de mîine și în zîmbete de bucurie. Știa că nu toți oamenii sînt la fel, dar că și diferențele dintre ei îi fac speciali. Mereu și-a spus că tristețea este doar o etapă care te duce spre fericire. Mereu se păcălea cu aceleași cuvinte și de fiecare dată pica în capcană.

E luni dimineață. Întunericul a cucerit camera.

E liniște.