ÎN ABIS

Zăpada se așeza încet peste amintirea zilelor fierbinți de vară. Știa că sufletul îi vibrează la fiecare atingere a fulgilor de nea. Închidea ochii și… simțea. Simțea cum aerul suflă cu putere, simțea energia oamenilor din jur, simțea că îi aparține.

Călca încet pe pămîntul înghețat și totul în jurul ei se topea. Avea o putere de care mulți nu știau. Era secretul ei pe care îl folosea ori de cîte ori voia să ajungă undeva.

Rîsul ei răsuna în prăpastie. Era ca un clinchet de clopoțel. Cine a spus că fericirea nu se găsește și în cele mai întunecate locuri?

Advertisements

~ by Steliana Orăşanu on 13/12/2017.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: