Abstract

Simţea că întreaga lume e închisă între cei patru pereţi ai camerei sale. Îi plăcea să privească tavanul şi să se gîndească la nenumăratele stele de pe cer. Într-o fracţiune de secundă călătorea în jurul pămîntului şi ştia că nimeni nu îi poate răpi bucuria acelor momente. Se lăsa condusă în călătoria aceea de parcă ar fi fost ultima. Zîmbetul ei era combustibilul navetei spaţiale. Orice umbră de tristeţe care apărea la orizont trebuia anihilată. Nimic nu avea să prevestească ceea ce avea să urmeze.

Advertisements

~ by Steliana Orăşanu on 30/09/2015.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: