Autoportret

Văd un nas uşor cîrn. Să fie al meu sau al tatălui… Dar ochii? Ochii cui seamănă? Căprui, dar totuşi verzui. De parcă pădurea întreagă se oglindeşte în ei, iar primăvara, verdele smarald licăreşte puternic şi toamna mohorîtă trădează tristeţea. Să fie ai mamei?

Parcă tenul nu a văzut niciodată soarele. Atît de alb, de catifelat… Pomeţii uşor rozalii, doar atunci cînd timiditatea încălzeşte sîngele. Şi buzele… Da, ele sînt ale mele. Mici şi firave ca un boboc de trandafir. Dar… ale bunicii sînt?

Sigur părul, atît de lung, de mătăsos… Îşi revarsă culoarea castanie peste umerii mei. Îmi mîngie trupul şi îmi încălzeşte spatele. Ce sentiment plăcut…

Sursa: http://fiorecaro.blogspot.ro/2011/07/autoportret-oglinda.html

Autoportret

Advertisements

~ by Steliana Orăşanu on 22/09/2014.

One Response to “Autoportret”

  1. Ce ai scris pare o meditatie profunda pe temele desprinse din filmul “Zerkalo” al lui Andrei Tarkovski

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: