O lume paralela

Peisaj sumbru… Un cimitir inconjurat de oameni, cruci care stralucesc in bataia razelor de soare si parca ma orbesc, mirosul de pamant proaspat udat de ploaie si zgomotul multumii care ma face sa imi ies din fire.

La poarta bisericii, o batrana imbracata in negru vorbeste singura. Un barbat cu haine ponosite si mirosind puternic a alcool trece pe langa ea si ii spune pe un ton sacadat: “Nu ai un leu pentru un paharel?”, aproape pierzandu-si echilibrul. Batrana il ignora si pleaca spre cimitir.

Femeia misterioasa

E o dimineata frumoasa de primavara. Ploaia tocmai s-a oprit, iar soarele straluceste puternic, trimitand caldura lui asupra pamantului proaspat iesit de sub plapuma de zapada a iernii. La linia orizontului se zareste padurea iesita parca dintr-un somn adanc.

Desi peisajul imi fura ochii, frigul de afara ma invaluie si ma face sa realizez ca nu sunt intr-un vis, iar tot ceea ce vad este real.

Sunt in satul bunicilor. Un sat care imi trezeste multe aminitiri si care ma face sa realizez de unde sunt radacinile noastre si care sunt obiceiurile pamantesti vechi de sute de ani.

Satul este mic. Are o strada principala si in rest este impanzit cu ulite pline de noroi pe care trebuie sa ai grija cum le traversezi pentru a nu ramane fara papucii cu care esti incaltat. Pe stanga si pe dreapta soselei sunt case. Majoritatea mici si foarte vechi. Inevitabil, privirea se opreste pe unul dintre cele mai mici si mai saracacioase case din sat. Din povestile bunicii, stiu ca acolo sta ” Anica lu’ Paval”, o femeie in varsta care este vraciul satului, dar prea multe nu a vrut ea sa imi povesteasca.

De pe una dintre uliti apare o martoaga de cal care trage cu ultimele puteri o caruta. Se aud glasurile a doi copii care se cearta, iar o voce mai puternica, a unui barbat, care incearca sa ii potoleasca pe cei doi: ” Mai, Ionut, potoleste-te ca tu esti mai mare. Asa exemplu ii dai tu lu’ frati-tu? “. Se apropie de mine, ma saluta asa cum e obiceiul pe la tara si pleaca linistiti mai departe. Observ cum ma privesc patru ochii curiosi din caruta. Un ghemotoc de om cu ochi albastri si cu parul blond se uita fix la mine, iar copilul celalalt, un baiat de vreo 10-11 ani, se uita si el pe furis.

Merg pe ulita satului, iar in jurul meu vad case si oameni care par dintr-o alta lume. Carutele si caii sunt in curti, iar palcuri de femei stau pe la porti si vorbesc.

O femeie rotofeie la fata si rosie in obraji incerca sa linisteasca un copil care plange cu toata puterea lui. Vizibil depasita de situatie, aceasta se plimba in curte dintr-un capat in altul si fredoneaza un cantec numai de ea inteles.

Dupa vreo cinci minute de mers, am ajuns in fata unei case albastre, facuta din chirpici, cu o curte mare si cu o fantana in fata casei. Am deschis poarta si am intrat in curte. Pe prispa, tanti Sandina, matusa mea, vorbeste cu Maria, vecina ei de alaturi.

Am intrat si eu in vorba, iar dupa o lunga discutie despre gospodarie, am ajuns si la subiectul care ma intereseaza pe mine. Bunica nu a vrut sa imi povesteasca prea multe, dar acum aveam sa aflu un secret al satului.

“Anica lu’ Paval nu e o femeie obisnuita. Ea face descantece, leaga si dezleaga farmece si te scapa de deochi”, a spus Maria. Fiecare cuvant ma fascineaza, iar eu sunt curioasa sa aflu mai multe, pentru ca nu avusesem de a face cu lucruri din astea inainte.

Animalele bolnave si “minunea” infaptuita

Tanti Sandina e o femeie de 60 de ani pe care timpul si-a pus amprenta mai repede decat trebuia. Are mainile crapate de la atata munca, iar pe fata ei se cunoaste trecerea anilor si problemele cauzate de viata. E imbracata intr-o fusta albastra cu flori, are o bluza groasa rosie si pe cap o basma neagra. ” Mos Ion a avut niste vaci bolnave, muscate de nevastuici. A chemat veterinarul din sat, dar acesta i-a spus ca sunt sortite mortii. Ion nu a vrut sa piarda animalele asa usor, ca hrana e greu de gasit la tara. S-a dus la Anica lu’ Paval ca cica are ea leac de animalele lui. A venit, le-a pus niste carbune in apa, a bolborosit ceva, ca nimeni nu intelegea ce, a turnat apa peste grau si le-a dat sa manance. Dupa o saptamana, vacile nu mai aveau nimic, iar Ion le are si acum.”

Fata de maritat si flacaul cel frumos

Maria, vecina de alaturi, a inceput si ea sa povesteasca. Avea vreo 20 de ani si era considerata fata batrana in sat, dar ea nu era multumita de nici un om de pe acolo, iar din satul vecin nu prea avea pe cine lua ca toti erau saraci si urati. Asa ca s-a dus la Anica lu’ Pavel si aceasta i-a spus ca are farmece legate si ca trebuie sa bea apa descantata de ea si sa tina un ritual. ” Eram suparata ca voi ramane fata batrana, nemaritata si ca nu voi avea copii, asa ca am tinut tot ce mi-a spus ea. Am baut niste apa descantata si am cusut cel mai frumos costum pentru viitorul meu mire. A fost chin mare, ca plangeam si sufeream in fiecare zi. Credeam ca nu ma mai vad odata la casa mea si ca vor rade toti de mine. Dupa jumatate de an a aparut mirele. Un baiat blond din satul vecin. Ne-am intalnit la iarmaroc. Acum avem si doi copii, dar ei sunt la oras ca nu au ei ce face aici.”

Farmece si descantece

Vantul incepe sa adie usor. Frigul patrunde usor in mine si acum nu imi mai simt mainile. Le las pe cele doua sa povesteasca si ies pe poarta. In mintea mea sunt multe ganduri, iar dorinta de a o cunoaste pe aceasta femeie parca nu pot sa o astampar.

Pornesc din nou pe ulita satului pentru a afla mai multe lucruri despre vestita Anica. Gandul imi este doar la aceasta batrana. Vreau sa o cunosc si sa aflu mai multe chiar de la ea, dar parca ceva ma retine. Doar nu cred in astfel de farmece, dar parca imi este frica. Nu imi dau seama de ce, dar ma las condusa pana la casa batranei.

Ajung in fata unei case mici si saracacioase, imprejmuita cu un gard de lemn vopsit cu verde. Imi iau inima in dinti si deschid portita de la curte. Linistea apasatoare si teama de necunoscut isi spun cuvantul, dar imi fac o cruce si pornesc increzatoare spre casa din fata mea.

Dintr-o data, in fata mea apare o femeie imbracata cu o fusta larga, creata si neagra, cu o bluza visinie, cu o broboada neagra cu franjuri si incaltata cu niste papuci de guma. Fata mica si plina de riduri si cu vreo doi dinti care se zaresc timid cand deschide gura incepe sa se miste usor, “Ce te aduce pe aici, fata mea?”. Pentru moment am incremenit din cauza sperieturii, dar m-am intremat repede ca sa nu se prinda ca am venit sa o spionez. ” Hai in casa, ca afara e rece. Putem sta la povesti inauntru.”

Pasesc usor pe aleea din curte si urc timid cele doua trepte ale casei, ajungand pe prispa lipita cu lut, care inconjoara casa. Casa e formata din doua camerute mici, cu geamuri  prin care abia se zareste lumina de afara. Ma pofteste in una dintre camere. O camera mica, cu o banca lunga pusa langa geam, pe care sta aruncat un pres decolorat de soare. Un pat mare, de pe care te poti urca pe soba de langa, iar pe perete un paritar facut in dungi. In mijlocul camerei o masuta si trei scaunele asezate frumos langa aceasta.

Ma asez pe un scaunul si spun ca am venit la bunica in vizita. Ma plimbam, am vazut o fantana in curte si am vrut sa beau apa.

” E, pai daca ti-e sete, sa iti aduc o lecuta de apa sa ti-o astampari.” Si a iesit din camera. Ceva ma intriga la locul asta. Peretii sunt plini de icoane, iar la icoane busuiocul este nelipsit.

Dupa un minut, apare si femeia cu o cana albastra. Ii multumesc si beau apa din cana fara sa spun un cuvant. “Si, ia spune, esti matale maritata?”. Clatin usor din cap ca nu. “Doamne fereste. Fata asa frumoasa si fara flacau. Sa-ti aduc niste faina descantata si cu ea sa iti faci in fiecare zi paine si s-o mananci. Ai sa vezi cum a sa vina flacau’ la tine de-ndata.”. Si iar ma lasa singura in cameruta mica si umeda.

Dupa alte minute de asteptare, apare cu un saculet si imi da instructiuni pentru facutul painii. ” Acuma sigur te mariti. Si de te dioache cineva, la mine sa vii ca am eu leac si pentru asta”. Ii multumesc si ies din casa. Afara vantul bate cu putere, iar ploaia pandeste de dupa colt. Imi strang haina mai bine pe langa corp, si pornesc cu pasi repezi.

Ursita si legarea cununiei

Vantul parca ma da jos, iar praful starnit de acesta nu imi da voie sa vad prea bine. Incep sa simt stropii de ploaie cum curg usor pe obrazul meu. Alerg sa ajung mai repede la casa bunicilor.

Ajung cu greu, dar caldura din casa ma face sa ma simt intr-un loc sigur. Ii povestesc bunicii unde am fost si ma mustra putin pentru abaterea mea, dar prinde curaj sa imi povesteasca mai multe. “Pai face ea mai multe. Iti face de ursita, ca atunci cand vrei sa furi barbatul de la alta si iti descanta intr-o oala cu carbuni incinsi sau iti trimite broaste raioase ca sa iti lege cununia…”. Am ascultat povestile bunicii si am adormit.

Dupa ce m-am dezmeticit din somn, m-am hotarat sa plec acasa. Le-am multumit bunicilor si am plecat. Gandurile imi zboara tot la Anica lui Pavel… Pe drumul, pana la masina, ma intalnesc cu doua femei care stau de vorba in fapt de seara.

Le intreb daca o stiu pe Anica lui Pavel si ce cred despre ea. “E o femeie respectata in sat.”, imi spune cea mai micuta dintre ele, care tine in mana o galeata goala.” Preotul o dojeneste in fiecare saptamana, dar nu se baga.”, imi spune cealalta.

Le multumesc si plec mai departe pana la masina. Drumul pana acasa e unul lung, iar imaginea femeii imi apare necontenit in minte…

Advertisements

~ by Steliana Orăşanu on 14/05/2011.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: