Zîmbeşte cu sufletul

•26/04/2017 • Leave a Comment

Nu mai privi în jos, priveşte spre înaltul cerului.

Alege să te ţii de mînă cu fericirea, nu o alunga departe de tine. E posibil să nu se mai întoarcă vreodată.

Investeşte parte din timpul tău activităţilor care îţi plac, oferă din timpul tău persoanelor pe care le iubeşti, pentru că vei primi dobîndă de 100%.

Nu căuta mereu scuze pentru ceea ce nu poţi face. Vrei sau nu vrei? Aceasta e întrebarea.

Învaţă să preţuieşti ceea ce ai, preţuieşte oamenii din jurul tău şi oferă mereu bine.

Zîmbeşte cu sufletul astăzi! Nu lăsa pe mîine…

 

 

La ceas de… noapte

•23/04/2017 • Leave a Comment

Doar lumina lumînării mai dansează acum prin casă. E o linişte apăsătoare, dar ea tot mai are nevoie de o cană cu… linişte.

Ar sorbi uşor şi ar savura fiecare înghițitură. Acum ar şti să aprecieze mai mult fiecare moment şi să-l trăiască în profunzime.

Se uită la cana goală de pe masă. Vrea să zîmbească…

Se stinge lumînarea.

Miraj

•28/11/2016 • Leave a Comment

Te privesc în oglindă. Aș vrea să te ating, dar ești atît de departe, deși te văd, te aud, îți simt respirația. Ești acolo și mă privești. Cu ochii tăi mari și strălucitori spargi barierele inimii. Ea începe să se încălzească, să bată mai tare, să tremure de emoție. Sîngele este pompat cu putere prin tot corpul. Clipesc. Ai dispărut, dar totuși…

Te privesc în oglindă.

Cuvintele

•27/11/2016 • Leave a Comment

Credea în viață, în minunea existenței umane, în ziua de mîine și în zîmbete de bucurie. Știa că nu toți oamenii sînt la fel, dar că și diferențele dintre ei îi fac speciali. Mereu și-a spus că tristețea este doar o etapă care te duce spre fericire. Mereu se păcălea cu aceleași cuvinte și de fiecare dată pica în capcană.

E luni dimineață. Întunericul a cucerit camera.

E liniște.

La bancă

•26/11/2016 • Leave a Comment

Stătea în fața bancomatului şi nu-i venea să creadă. Privea în jur disperată, dar oamenii nu îi dădeau importanță. Ştia că săptămîna trecută a facut o depunere, dar… Nu mai înțelegea nimic. Lumea ei se oprise pentru o secundă. Simțea că nu mai aparține locului.

Soarele de vară o îmbrățişa călduros. Era compleşită de situație. Cu o ultimă putere deschise uşa băncii şi se aşeză la coada interminabilă.

O oră, două… Nu mai avea timp.

Îmtr-un final ajunse la ghişeu, iar doamna amabilă îi spuse: “Îmi pare rău, trebuie să închidem!”.

Ea zîmbi amar şi plecă spre necunoscut.

De vis-a-vis, un copil încerca să citească.

“Bancă de sentimente”

Liniştea nopții

•25/11/2016 • Leave a Comment

Lumina lumînării se agață de pereții camerei. Ea s-a ascuns acolo unde se simte protejată. E tristă, dar încearcă să găsească zîmbete de amăgire. Priveşte pe geam şi vede cum luna îi este alături ca de fiecare dată. Ştie că e singura care o ascultă şi nu îi face reproşuri.

E tîrziu, iar ea simte că liniştea îi poate sparge timpanele. Priveşte spre ziua de mîine, cu gîndul la zilele din trecut.

E linişte şi aşteaptă răspunsuri…

Așteptarea

•20/11/2016 • Leave a Comment

Este una dintre acele zile în care vîntul bate și simți că te ia pe sus. Lași picăturile reci de apă să cadă pe pămînt și le asculți cum își fac loc printre crăpături. Te lași purtată pe ringul de dans improvizat de anotimp.

E rece. Atît de rece încît simți că inima ta se transformă ușor într-un cub de gheață. Știi că primăvara e departe, dar încă speri că va veni cu blîndețea ei și te va prinde de mîini și nu îți va da drumul pînă cînd vara îți va desena pe chip zîmbete.

Ești trist că nu ninge, că nu poți lăsa fulgii să se așeze în palmele tale și să-i vezi cum se topesc de fericire.

Aștepți singur în fața mării și speri.